I would tell you something about us, about the snow outside, about my love. I would tell you something, anything not to grow silence's grass between us. I would tell you something, what you knew or what I know but the silence's grass started to grow between us and the sounds of the latter word have lost...
2010/05/30
2010/05/26
2010/05/11
Catalin Crisan & Lucia - Amandoi
R.: Vreau sa fim amandoi
Chit ca-i luni, chit ca-i joi
Si sa-ti spun te iubesc
Mereu...
Vreau sa fim amandoi
Fie soare sau ploi
Ochii tai imi vorbesc
Te iubesc...
Cand oamenii mint si viata e ciudata
Cum poti trai fara amintiri tu stii
Destinul a scris pe fruntea ta iubire
Cu tine sunt eu, la bine la rau...
Mereu...
R.: Vreau sa fim amandoi
Chit ca-i luni, chit ca-i joi
Si sa-ti spun te iubesc
Mereu...
Vreau sa fim amandoi
Fie soare sau ploi
Ochii tai imi vorbesc
Te iubesc...
Chit ca-i luni, chit ca-i joi
Si sa-ti spun te iubesc
Mereu...
Vreau sa fim amandoi
Fie soare sau ploi
Ochii tai imi vorbesc
Te iubesc...
O viata avem, iubim vrem nu vrem odata
Batrani cand vom fi, ne vom iubi la fel
Zilele vin, zilele trec, ce daca
Suntem uniti si fericitï...
Da, da...
R.: Vreau sa fim amandoi
Chit ca-i luni, chit ca-i joi
Si sa-ti spun te iubesc
Mereu...
Vreau sa fim amandoi
Fie soare sau ploi
Ochii tai imi vorbesc
Te iubesc...
Chit ca-i luni, chit ca-i joi
Si sa-ti spun te iubesc
Mereu...
Vreau sa fim amandoi
Fie soare sau ploi
Ochii tai imi vorbesc
Te iubesc...
Labels:
bucati din mine asezate pe hartie,
general,
love,
songs
2010/05/08
clipe

sa vezi chiar daca totul e obscur...
sa simti chiar daca ti`ai pierdut simturile...
sa crezi chiar daca totul e inselator...
sa speri chiar daca nu mai e speranta...
sa traiesti chiar daca stii ca maine vei muri...
sa cauti raspunsul chiar daca nu exista...
sa iubesti chiar daca doare...
sa visezi chiar de esti cu ochii deschisi...
sa te urasti pe tine insuti ca nu poti iubi...
sa simti chiar daca ti`ai pierdut simturile...
sa crezi chiar daca totul e inselator...
sa speri chiar daca nu mai e speranta...
sa traiesti chiar daca stii ca maine vei muri...
sa cauti raspunsul chiar daca nu exista...
sa iubesti chiar daca doare...
sa visezi chiar de esti cu ochii deschisi...
sa te urasti pe tine insuti ca nu poti iubi...
sa`i fii alaturi celui mai bun prieten
si sa`ti iubesti dusmanul...
asta e viata...o multitudine de contradictii si momente rememorabile...sau nu.
asta e viata...o multitudine de contradictii si momente rememorabile...sau nu.
Labels:
bucati din mine asezate pe hartie,
general,
intangibil,
love,
thoughts,
viata
2010/05/07
romanta fara muzica
Că ne iubim – şi-o ştie lumea toată -
E-adevărat ;
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ştim,
Nici lumea nu va şti…
Şi nu va şti-o, poate, niciodată…
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ne-am cunoscut în ţara-n care-alt’dată
Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,
Într-un amurg de toamnă, orchestrată
În violet,
În alb,
În roz
Şi-n bleu.
Şi ne-am iubit întâia oară-n parcul
În care Nimfele de marmură privesc,
Cu ochii-ntrebători, către peluza
Pe care-un Zeu îşi pregăteşte arcul,
Să-şi bată joc de cei ce-l ocolesc…
Şi ne-am iubit!…
Ţi-aduci aminte?…
Bluza -
Ah!… Bluza ta pe sânu-ţi decoltat
Părea un peplum de mătase, sfâşiat
Pe sânul unei Venere ce moare!…
Şi ne-am iubit cu-atâta nebunie,
Că statuile albe ne-au privit
Cu ochi geloşi,
Iar zeul a-mpietrit
În mână cu-o săgeată-otrăvitoare!…
Şi ne-am iubit,
Şi-azi toată lumea ştie
Că ne iubim…
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ştim,
Nici lumea nu va şti!…
E-adevărat ;
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ştim,
Nici lumea nu va şti…
Şi nu va şti-o, poate, niciodată…
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ne-am cunoscut în ţara-n care-alt’dată
Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,
Într-un amurg de toamnă, orchestrată
În violet,
În alb,
În roz
Şi-n bleu.
Şi ne-am iubit întâia oară-n parcul
În care Nimfele de marmură privesc,
Cu ochii-ntrebători, către peluza
Pe care-un Zeu îşi pregăteşte arcul,
Să-şi bată joc de cei ce-l ocolesc…
Şi ne-am iubit!…
Ţi-aduci aminte?…
Bluza -
Ah!… Bluza ta pe sânu-ţi decoltat
Părea un peplum de mătase, sfâşiat
Pe sânul unei Venere ce moare!…
Şi ne-am iubit cu-atâta nebunie,
Că statuile albe ne-au privit
Cu ochi geloşi,
Iar zeul a-mpietrit
În mână cu-o săgeată-otrăvitoare!…
Şi ne-am iubit,
Şi-azi toată lumea ştie
Că ne iubim…
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ştim,
Nici lumea nu va şti!…
Labels:
chestii de prin carti,
general,
intangibil,
love,
poezii
Subscribe to:
Posts (Atom)