Trec clipele, secundele, momentele frumoase ce le`am trait. Trece totul si nu ramane decat un strat de praf, un praf inecacios si cenusiu. A apus demult uitarea, amintirea fuge acum de mine, iar vantul imi sufla puternic in fata. Sunt singura in aceasta multime, sunt negrul din alb, furnica din iarba...Pasesc inapoi cand toti o fac spre inainte. Sadesc lacrimi pentru a culege tristete. Ma metamorfozez pentru a`ti arata ca nu totul face parte din viata si ca nu tot ce zboara se mananca.
M`am uitat undeva in trecut, intre amintirile frumoase si clipele pline de viata. Sunt in mijlocul uraganului de lacrimi ce au fost in viata mea. Furtuna de remuscari ma ajunge incet, iar crivatul ce mi`a inghetat sufletul sufla acum cu mai multa ardoare, parca incercand sa`mi smulga radacinile bine infipte in pamant. Ma las in voia sortii ce ma duce unde bate vantul. Te iau cu mine de data asta!
No comments:
Post a Comment