childhood

ploua...hmmmm...ce poti face pe o vreme ca asta??? sa te gandesti, sa reflectezi, sa rememorezi. Chiar daca afara copiii se bucura de ploaie si zbiara si rad si se joaca, eu nu pot face acelasi lucru. Pur si simplu ploaia imi da o stare de melancolie...poate daca eram copil ma bucuram si eu de ploaie, dar o data cu trecerea timpului, ce`mi placea pe cand eram copil, a inceput usor, usor sa`mi displaca, sa nu ma mai atraga. De ce atunci cand suntem mici, "puii mamei" , vrem sa crestem, sa fim si noi mari, sa decidem noi ce trebuie sa facem si nu parintii nostri? De ce nu ne traim copilaria din plin, fara sa ne gandim ce va veni maine? Vom avea suficient timp pentru a ne face griji si pentru ziua de maine si pentru restul lucrurilor. Si totusi...ne pierdem copilaria mult prea repede...ne maturizam mult prea din timp...gandim prea rece...nu mai avem sufletul ca al unui copil, curat, inocent, limpede... Radem mai putin si suferim mai mult, din cauza banilor, a problemelor in familie, in casnicie, in viata, din cauza probelor la care ne supune viata, dura si ea, a obstacolelor pe care le vom infrunta mai devreme sau mai tarziu...Incepem sa infruntam viata si sa ne dam seama ca lumea e cruda si rau-intentionata. Atunci cand in sfarsit ni se indeplineste dorinta de a fi crescut, de a ne fi luat propriile decizii, regretam...regretam ca nu am trait momentul la timpul oportun, ca nu am trait clipa care poate completa intreg puzzle`ul, regretam ca nu am profitat de copilarie si ca nu avem amintiri cu care sa ne mandrim, amintiri care sa ne faca sa retraim faptul ca am fost si noi candva copii. Ne gasim alinarea atunci cand devenim bunici, atunci cand un nepot vine si te roaga sa te joci cu el, sa`i spui povesti, sa`i canti si atunci iti dai seama ca tu nu ai avut parte de asa ceva pentru ca te`ai grabit...sa cresti. Ne grabim mereu, suntem mereu pe fuga si lasam ca realitatea, cruzimea, ipocrizia, falsitatea, ura sa puna stapanire pe noi. Ne gandim mult prea mult la viitor, lasand prezentul sa treaca pe langa noi, iar apoi ne dam seama ca avem un trecut pe care nu`l cunoastem, pe care il renegam, pe care nu`l stim deoarece nu ne`am sinchisit sa`l traim la prezent. Bine zicea Octavian Paler in "Interviu cu Dumnezeu": [...]ca oamenii se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, iar apoi tanjesc sa fie copii, ca isi pierd sanatatea pentru a face bani, iar apoi isi pierd banii pentru a`si recapata sanatatea.
Sad.