Toamna...vantul adie parca chemand iarna. E frig...afara vreo 10 grade...poate chiar mai putin. Ma privesti inocent iar eu, ma uit la tine si tac. Tac pentru ca am inghetat; mi`a inghetat vocea, iar sufletul e sloi de gheata. Caut caldura ta, dar si tu esti de gheata, prin atitudinea pe care o ai. Incalzeste`ma...zimi macar o vorba dulce, calda. Fa`ma sa ma simt vie si nu intr`un continuu proces de murire. Deconecteaza`ma de la tot ceea ce ma raneste si ofera`mi fericirea, bucuria, iubirea. Fa`ma sa cred ca exist si ca nu sunt doar un obiect de design. Zimi ceva, orice, numai scoate un sunet pentru a`mi da seama ca inca traiesc, ca inca sunt inconjurata de oameni si ca inca nu am innebunit.
Simt frigul cum ma mangaie, soptindu`mi ca va fi alaturi de mine pentru mult timp de acum. Aud copacii gemand, plangand dupa iubitele lor frunze si sperand ca vor rodi din nou. Aud...aud natura toata lamentandu`se, asteptand caldura.
Scapa`ma din acest context si du`ma departe. Dar...si tu esti prins intre cuburile de gheata ce ne`au acaparat, incercand sa te eliberezi. Brrrrr...totul e congel.
No comments:
Post a Comment